Desculţă prin Timişoara

Early works. Cică... Oraşul cadavrelor :)) (din 1996)

2011-06-12T01:53:00.005+03:00

Limonadă cu mentă, simplă, sau limonadă cu orice

2011-06-03T22:53:00.001+03:00

Nu ştiu de ce, dar rezonez cu Piata Unirii. It is so me... Dacă este cald, beau aici o limonadă cu mentă cu vreo prietenă bună sau vreun prieten bun... şi mă bucur încă o dată că trăiesc în oraşul ăsta. Aşa cum o fi el, uneori...

Îmi plac prea mult norii. Nu le rezist niciodată... :)

2011-06-02T00:09:00.002+03:00

Îmi plac norii pentru că mă surprind mereu. Alte forme, alte culori, mereu o altă lumină. De aceea nu rezist niciodată tentatiei de a face fotografii. Nu că m-aş mai uita apoi vreodată la aceste poze. Şi totuşi, atunci când norii se află în fata mea, simt că trebuie să imortalizez ceea ce văd. Acum pun aici pozele cu norii pe care i-am... întâlnit în drum spre Viena, pe autostrăzile M1 şi pe A4, cu vreo 10 zile în urmă.

Desculţă prin Deva şi Hunedoara. Două zile de foc

2011-06-01T00:08:00.001+03:00

Sâmbătă şi duminică am fost la Deva şi la Hunedoara. Precum şi la Cristur. Două zile de foc. Nu am reuşit să scriu nimic despre asta, nici că am avut chef, parcă mi-as fi înghiţit cuvintele de vreme, nu-mi mai vine nimic. În august mă pun şi scriu o carte, că m-am enervat. Am vrut să pun două poze anemice de pe drumul spre judeţul Hunedoara şi cel înspre acasă... dar mi-am dat seama că le-am sters, nu stiu de ce... Later edit: Le-am găsit!

Desculta prin Viena. La restaurantul mexican Salud

2011-05-21T15:37:00.002+03:00

Ieri seară am sărbătorit... mexicăneşte :)) ziua de naştere a unui bun prieten. Pozele vorbesc de la sine... Am mâncat iute, am luat şi dulce şi am băut şi gin tonic amar...

Desculţă prin Austria. În Weiden & Neusiedl am See

2011-05-20T18:27:00.006+03:00

Mmm... Ieri la prânz am păpat steckerlfisch, adică peşte tras în ţeapă :)) la o terasă aflată pe câmp, undeva în apropierea Weiden am See, în Burgenland. Iar după-amiaza ne-am petrecut-o la... picnic, pe malul lacului de la Neusiedl am See, pe o pătură în carouri, în iară, lângă raţe :)) Am mâncat clătite cu ciocolată aduse de acasă, iar eu chiar am şi aţipit un pic la umbră... O după-amiază perfectă!

Ţăndări ca o fereastră mişcată din loc de o furtună

2011-05-15T23:47:00.003+03:00

Afară plouă, iar în casă miroase a stropi de ploaie care curăţă praful din aer. Atunci când stropii aceştia ajung pe asfalt, miroase într-un fel, iar când întâlnesc iarba sau nişte flori, miroase altfel după ei... Fereastra este deschisă, aşa a fost de când a început ploaia, de aici mirosul acesta fresh... Am alergat astăzi prin ploaia asta, în plin centru, grăbindu-mă spre maşină. A fost prima zi în care am purtat sandale... aşa că mi-am udat picioarele în băltoacele din Piaţa Victoriei. Sunt îndrăgostită şi mă tem să pierd ceea ce am, este cred un sentiment firesc, care începe să îmi dea târcoale. Ştiu că probabil n-am niciun motiv să am temerile astea, dar cred că este inevitabil să simt uneori că ceea ce este aici ar putea chiar mâine, sau chiar azi să se spargă ţăndări ca o fereastră mişcată din loc de o furtună sau ca o bulă de săpun ce întâlneşte în cale o suprafaţă tare...

Cine-o fi semnat designul la plicul ăsta... frumos? :))

2011-05-15T10:23:00.002+03:00

Nu ştiu cine este designer la Poşta Română, dar mie una când trebuie să trimit o factură într-un plic ca ăsta, mi-e ruşine de client, de parcă aş fi "ornat" eu plicul... Nu degeaba mi-am cumpărat eu plicuri albe la set... doar că uneori se întâmplă să am nevoie de unul pe loc, şi îl cumpăr de la ei...

Gânduri ale unei dimineţi însorite la cafea&sandviş

2011-05-12T09:36:00.000+03:00

Să îmi fie rău devenise pentru mine o stare de normalitate. Era ceva atât de natural să mă doară chestii, încât starea mea de bine de acum mi se pare ceva de ordinul paranormalului. Şi mai că mă face să mă simt vinovată... O melodie care îmi trezeşte cele mai frumoase amintiri - me and a man, a loved one, pe şoselele Austriei, ţinându-ne de mână pe schimbătorul de viteză, privind câmpurile nesfârşite de rapiţă, de un galben strălucitor, şi când şi când, privind unul în ochii celuilalt, ascuntând asta:

I have a book. And I love it. And others do, too... :)

2011-05-10T22:07:00.002+03:00

Am citit blogul acesta timp de un an. Mi-au scăpat doar primele câteva postări... cele de dinainte de a descoperi blogul. Și am ținut acum neapărat să am și cartea. Nu am apucat să (re)citesc povestea, pentru că am dat-o deja mai departe... așa cum stătea scris în dedicația de pe prima pagină. Este un first time: un blog pe care am avut ocazia să îl revăd în print. Despre carte... numai de bine, recomandările cele mai... fierbinți!

Piesa pe care am ascultat-o în FIECARE dimineață...

2011-04-25T11:38:00.003+03:00

Desculță prin Schwechat: la aeroportul din Viena :)

2011-04-24T14:33:00.000+03:00

Aseară nu am știut unde mergem: era surpriză și știam doar că e un loc "speziel". Ei bine, după ce pe drum am admirat apusul de soare din mașină și am văzut un avion mare în aterizare - de foarte, foarte aproape - am fost la restaurantul "Mundo" de la hotelul NH din Flughafen Wien. Aici am avut parte de un bufet "all you can eat" - și cred că nu mai are rost să povestesc, imaginile vorbesc de la sine. :)

Desculță prin grădina zoologică din Viena. În soare

2011-04-23T11:09:00.003+03:00

Copila a fost dusă ieri la grădina zoologică pentru că a mai fost acolo acum câțiva ani și și-a dorit foarte mult să mai meargă. Iar grădina zoologică din Viena mi se pare ofertantă chiar și pentru un adult, nu numai pentru cei mici. Senini ca niște copii ne-am plimbat și noi ieri pe acolo, ne-am uitat nu numai la animale ci și la micii vizitatori și în general la oameni... Într-un soare strălucitor. :) O altă bucurie care i s-a făcut ieri copilei din mine a fost să merg cu metroul - îmi place mult și acolo chiar că poți să privești oamenii și să vezi tot felul de personaje care mai de care mai interesante. După zoo am fost la un restaurant românesc - Delta Dunării aka Donau Delta, unde am mâncat fasole + ciolan + ceapă și ne-am uitat, așa cum era setată plasma... by default acolo, la Pro TV :)) A fost iarăși o zi perfectă, pe care am încheiat-o uitându-ne acasă la Ratatouille și bând un vin Sangre de Toro... :) Melanj vienez...

(Asta are în păr două agrafe? imense în formă de păianjen. Iac.)

Desculță prin Bruck an der Leitha. De capul meu :))

2011-04-22T14:17:00.005+03:00

Azi-dimineață m-am luat și am plecat cu mașina în orășelul vecin, așa, de capul meu: la Bruck an der Leitha, care se află la numai 20 de km de aici. Ce-mi place cum și în Austria și în Germania se regăsește în numele localităților numele râului care trece prin ele... Mi se pare super! La Bruck an der Leitha am vrut să cumpăr haine, dar evident că mi s-a stricat GPS fix în mijlocul orășelului, așa că am renunțat la marile mele planuri de shopping și am făcut cumpărături numai la Interspar. Am găsit oricum două rochițe, plus am luat mâțișor (4 euro cinci crenguțe) și ouă de plastic ca să fac acasă un pomișor dinăla de Paște, precum și vopsea de ouă. E primul Paște pe care nu îl petrec acasă... :)

Desculță prin Bratislava. Pași prin capitala slovacă:)

2011-04-21T21:47:00.005+03:00

Astăzi am dat o fugă la Bratislava. Ca să văd și capitala slovacă! Ne-am plimbat prin centrul vechi, am făcut poze, am băut o bere/o apă la o terasă, am urcat scurt la castel și ne-am întors acasă... O după-amiază iarăși perfectă! :)

Desculță în Neusiedl am See, în Burgenland/Austria

2011-04-20T20:52:00.006+03:00

Astăzi ne-am bucurat de soare în Burgenland, pe malul lacului Neusiedler See din orașul... Neusiedl am See :)) Am întins pe jos o păturică clasică de picnic: în carouri, și ne-am întins pe ea ca să păpăm praline. Ne-am uitat la lac, la rațe, la oameni, la copii, la bărci, la soare, la cerul senin, la frunzele copacilor, la iarbă, la păpădii, la trifoiuri cu patru foi... iar mai apoi am mâncat pe terasa de lângă lac șalău și cartofi cu pătrunjel - un deliciu! Încă o zi minunată!

Desculță prin Schwechat. La bere și la... înghețată!

2011-04-19T23:10:00.003+03:00

Seria descoperirilor gastronomice și de alte feluri ale Austriei a continuat în seara de marți cu o vizită la terasa fabricii de bere din orășelul Schwechat, unde am băut, evident, Schwechater Bier nefiltrată și am mâncat Hühnerfilet "ail de ours" mit Barlauch Rohschinken & Schafkase gefullt auf Rahm Penne, adică piept de pui umplut cu smântână și cu șuncă + paste cu spanac, după care am considerat că a mai rămas un pic de loc și pentru o înghețată și am oprit și la Eisbaren Hohle, adică un fel de... pivnița lu' ursu' polar :))

Desculță prin Vienna by night, oder Wien bei nacht

2011-04-19T08:55:00.002+03:00

Aseară am avut parte de o seară perfectă. Ne-am plimbat de mână prin centrul Vienei, pe înserate, am luat cina la un restaurant vechi și foarte cochet, în pivnița unei case din centrul Vienei: Zwölf -Apostelkeller. Am mâncat... wiener schnitzel și am băut o bere Zipfer :) Lăutarii erau de-ai mei... unguri, așa că am vorbit cu ei în maghiară și mi-au cântat Szomorú vasárnap, un cântec pe care îl iubesc. A fost... incredibil de frumos. Ne-am mai plimbat de mână și seara târziu, apoi am avut parte de o surpriză care aproape că m-a făcut să plâng: am privit de sus de pe Kahlenberg luminile și luminițele Vienei...

Desculță prin Schwadorf. Mă uit în sus, spre cer...

2011-04-18T17:24:00.001+03:00

Mă uit în sus, spre cer prin două ferestre velux de la mansardă. Privesc: dimineața norișorii, noaptea stelele... Între timp aud avioanele care decolează și aterizează de pe/pe aeroportul din imediata noastră apropiere, și simt fluturașii care îmi zboară prin stomac... Mă mângâie soarele prin ferestrele acestea, și nu numai el :)

Desculță prin Fischamend. La restaurant Rostiger Anker

2011-04-17T20:08:00.007+03:00

Ieri seară am luat cina într-un loc deosebit: la Rostiger Anker, pe malul Dunării, în localitatea Fischamend din Austria. Am mâncat... ceva foarte bun: crap și cartofi copți. O masă absolut delicioasă. Ca și persoana cu care am luat cina... E oficial că sunt happy. :) De aia nu mai am inspirație să scriu pe blog...

Desculță între Timișoara&Viena. Cu soare deasupra

2011-04-17T14:06:00.002+03:00

Am condus pentru prima oară așa de mult: 530 km! Și m-am aflat pentru prima oară la volan într-o altă țară decât România sau Ungaria... Tot drumul am avut parte de soare - și de muzică bună. Am ajuns pe înserate și am fost așteptată cu nerăbdare... :)

The newest painting: gift from a very good friend :)

2011-04-14T00:11:00.002+03:00

Nu mă înfometează ci mă hrăneşte - şi o face divin!

2011-04-13T18:17:00.002+03:00

Azi-dimineaţă când m-am trezit am avut nevoie de vreo 30 de secunde ca să îmi dau seama ce zi a săptămânii este. Sunt aşa de obosită... Mi se întâmplă deseori să am faze dinastea când mă trezesc, totuşi astăzi s-a întâmplat pentru prima oară să fie nevoie să mă şi dau jos din pat ca să îmi revin. Credeam că e sâmbătă... Dar n-avea cum să fie sâmbătă, căci dacă era sâmbătă, ceasul îmi suna, totuşi, într-un alt fel, pentru că sâmbătă mă iau şi plec la Viena! Sunt obosită, dar nu numai de lucru, ci m-a obosit tot ceea ce mi s-a întâmplat în ultima vreme, în ultimele luni, în ultimul an, de fapt, în ultimii câţiva ani. Îmi dau seama acum cu cât de puţin m-am mulţumit şi că m-am comportat ca un om înfometat care culege firimituri de pe jos, când ar fi putut intra oricând la un restaurant minunat şi ar fi fost servit acolo cu bunătăţuri care mai de care, numai să fi vrut să facă asta. Firimiturile m-au hrănit o vreme şi am avut impresia că îmi este... aproape bine aşa. Dar acum, acum chiar îmi este bine, firimiturile le strivesc sub talpa pantofilor, le las să se mucegăiască sau le las la alţii. Eu am alte nevoi. Şi vreau să răspund aceloraşi nevoi pentru persoana care merită asta, care nu mă înfometează ci mă hrăneşte - şi o face divin!

"Pegas pământean". Calul acesta înaripat e al meu!

2011-03-28T20:21:00.003+03:00

Pictura aceasta face parte din lucrurile care nu-mi cad cu tronc imediat. Am văzut-o acasă la artist, dar a fost nevoie să mai treacă niște luni și să o revăd pe internet, pentru a mă gândi că aș vrea să o am! Astăzi am fost acasă la Bajkó Attila, am întrebat dacă mai are pictura, am aruncat încă o privire și am zis: o vreau! Îmi plac în mod deosebit: figura blândă și dureroasă a calului și aripile care par și fine și puternice în același timp. Iar pentru cei care știu limba maghiară, pe pictură se regăsește și un text... iar pictura se cheamă "Pegas pământean" :)

Fără titlu

2011-03-23T18:23:00.001+02:00

De când mă știu dorm pe burtă. Am un pat de două persoane, și dorm doar într-o parte a lui, nu pe mijloc. Și indiferent cât m-aș foi sau zvârcoli noaptea în pat, dimineața mă trezesc mereu pe aceeași parte a patului: pe partea mea. Însă de o vreme încoace se întâmplă ceva ciudat cu mine. Mă trezesc în toiul nopții în cealaltă parte. Uneori chiar pe margine, ca și cum imediat aș pica din pat... Ceea ce nu mi s-a întâmplat până acum never ever. Am povestit asta unei prietene, iar ea s-a gândit un pic și mi-a zis: mi se pare o metaforă foarte frumoasă - tu încerci noaptea să umpli un gol astfel...

2011 Filipine, arhipeleagul Calamiane, insula Coron

2011-03-22T18:40:00.002+02:00

My newest geisha: the second one but the favourite

2011-03-20T11:18:00.003+02:00

Je ne regrette rien? Mă întreb dacă aşa este...

2011-03-18T09:08:00.004+02:00

Săptămâna aceasta am primit de la o persoană foarte dragă un cadou deosebit de nimerit. O cană pe care scrie: Je ne regrette rien. Desigur că mesajul nu este unul întâmplător, cana a fost luată "ţintit". Mă întreb dacă je ne regrette rien... Că nu ar trebui, asta ştiu, doar că... Şi o melodie foarte dragă mie:

Senzațiile acestea toate sunt copleșitoare și dor...

2011-03-18T00:08:00.001+02:00

Deși încă mai consider că știu atât de puțin despre lucrurile acestea - pot spune cu mâna pe inimă că acum înțeleg infinit mai mult din ele. Simt altfel, gândesc altfel, fac altfel. Am început în sfârșit să încerc să înțeleg cu inima. Și în primul rând, să observ. Caut răspunsuri, dar nu acolo unde caută majoritatea. Simt, presimt, devin telepatică și sper din suflet să mă mai dezvolt în direcția asta. Sunt mult mai sensibilă la o mulțime de lucruri...

Săptămâna aceasta am visat un incendiu. Visez de o vreme tot felul... pe mine privind un autobuz răsturnându-se peste oameni, pe mine în pădure ascunzându-mă de animale, pe mine fugind, pe mine trecând peste un pod șubred al unui râu, clădiri imense, late și înalte, în mijlocul unei implozii de proporții pe care o privesc de la fereastra clădirii de vis-a-vis, și într-un final, acum, un incendiu într-o clădire în a cărui interior mă aflam, și totuși eu nu mă aflam în pericol... Senzațiile toate din aceste vise le percep și acum ca fiind captive în trunchiul meu, simt că sunt chiar acolo unde cred eu că se află sufletul. Sunt copleșitoare și dor.

Aș vrea să mă pot da cu Ben-Gay direct pe suflet...

2011-03-15T08:32:00.003+02:00

Aș vrea să mă pot da cu Ben-Gay pe suflet, să-mi fie alifie pentru dureri. Ce simplu ar fi să poți să te dai cu doctorii dinastea și atunci când te doare în astfel de locuri ca sufletul sau ca inima. Aș vrea să pot să mă focusez cu sufletul și cu inima în direcția în care-mi știe mintea că este bine și aș vrea să pot să îmi frânez pornirile de tot felul. Probabil că pot face asta, dar mi-e greu, și poate că ceva mă face să nu mă înham la asta. Cât putem conta pentru un om? Și când nu contăm deloc, de ce ne încăpățânăm?

Un astfel de insight am avut săptămâna aceasta... :)

2011-03-12T23:47:00.004+02:00

În cadrul lecturilor mele de cărți și reviste cum s-ar spune de specialitate, am dat peste un articol interesant în revista Psychologies. Nici că aș fi putut vreodată descrie mai bine ce este ceea ce mă bucură mult într-o relație, alături de un sex de calitate. Insight-ul! Insight-ul este pentru suflet - scrie acolo Virgil Rîcu, psiholog - ceea ce orgasmul este pentru trup. Iubirea și sexualitatea se trăiesc nu numai la nivel fizic, ci și la nivel emoțional și cognitiv - scrie. Adică, emoțional: scrie de experiența intimității și despre faptul că anumite deschideri și apropieri emoționale sunt... better than sex! Adică, a rezona cu cineva emoțional, a fi pe aceeași lungime de undă, a te simți înțeles, a putea împărtăși gânduri și emoții... a putea vibra liber! Iar la nivel cognitiv: una din experiențele cele mai generatoare de satisfacție este... insight-ul. De exemplu, experiența în care asculți pe cineva și te gândești la ceva, iar mai târziu persoana aceea spune exact același lucru la care te-ai gândit, adică insight-ul tău este urmat de al celuilalt, sau poate chiar are loc în același timp... E asemenea unei experiențe sexuale în care doi oameni au un orgasm simultan. Dacă trăiești iubirea la toate cele trei nivele - emoțional, cognitiv și sexual - înseamnă bogăție interioară.

Un astfel de... insight am avut săptămâna aceasta atunci când am visat, în același timp, același lucru... cu cineva aflat foooarte departe de mine, culmea! Probabil că sunt PERCEPUTĂ corect de către de el - și mă simt ascultată și înțeleasă...

Orhidee-pitic asortată la Macbook, dar de 8 martie

2011-03-12T13:30:00.002+02:00

Desculță prin Budapesta. Oricum ar fi, mie mi-e frig

2011-03-10T20:39:00.001+02:00

Acum o lună era iarnă la Budapesta. De data aceasta am pornit de la Timișoara pe un soare strălucitor, ca de primăvară, pe autostradă s-a înnorat însă, iar atunci când am ajuns aici era deja cam răcoare afară. Acum în sufletul meu este ba iarnă, ba primăvară, cert este însă că oricum ar fi, mie îmi este frig.

Prima oară când scriu pe noul meu Macbook White

2011-03-07T22:41:00.003+02:00

De astăzi sunt fericita posesoare a unui Macbook White! Îmi place la nebunie... Mai ales mărul de pe el hihi! Chiar dacă nu prea știu încă ce și cum... Unde să caut, pe ce să apăs... fiind atââât de diferit! Merge însă brici!

Am luat 4 calmante şi mă culc. Vreau să dorm 14 h!

2011-03-04T22:41:00.001+02:00

Am avut o săptămână execrabilă. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată mai mulţi nervi ca acum. (Poate doar când lucram la o multinaţională, sub stres maxim, şi eram verde la faţă de la oboseală în fiecare seară.) Pur şi simplu nu mi-a ieşit nimic... Iar astăzi săptămâna aceasta s-a încheiat apoteotic cu o seară de vineri de asemenea execrabilă. Am lucrat cam 12-14 ore în fiecare zi, şi o să mai lucrez tot atât şi în weekend. Astăzi când a sunat ceasul nu mai ştiam ce zi este şi ce se presupune că ar trebui să fac. Ziua a trecut cu trei espresso tari şi un energizant Burn, acum am luat patru calmante şi mă culc. Vreau să dorm 14 ore!

Desculţă între Timişoara şi Radna, duminica asta...

2011-03-01T22:31:00.007+02:00

Timişoara-Radna, 60 de km dus, 60 de km întors. O parte a acestui drum am făcut-o cândva împreună. Ne-a ieşit un cal alb în faţă şi tu l-ai evitat... Era o frumoasă seară de joi, seara în care m-ai sărutat pentru prima oară. Acum drumul acesta face ca inima să mi se strângă, iar în timp ce conduc lacrimile fierbinţi să îmi traseze dungi pe fondul de ten ce-mi protejează chipul de privirile curioase ale celor care vor să îmi vadă paloarea cearcănele de sub ochi sufletul şi sentimentele care nu mă mai părăsesc deşi uneori m-am săturat de ele şi aş vrea să nu te mai iubesc sau eventual să te urăsc sau cel mai bine să îmi fii indiferent şi să nu te mai întâlnesc niciodată în oraş şi nici în gândurile mele să te muţi din sufletul meu să îţi faci bagajele să te cari şi să nu te mai întorci niciodată să spui salut sau dacă te întorci să o faci pentru totdeauna căci nici sufletul meu nu poate să mai reziste la atâtea şi ţi-am spus deja asta...

Ca nişte bule de săpun care se ridică într-un nor...

2011-02-28T11:10:00.006+02:00

Există în viaţă câteva momente deosebite. Lucruri care ţi se spun sau care ţi se întâmplă. Ocazii în care simţi că ceea ce se numeşte că eşti "tu", contează, sau că, anyway, te-a observat cineva mai mult decât alţii... Că ai fost privită în ochi mai adânc sau că cineva a citit şi printre rânduri sau a văzut şi dincolo de cuvintele rostite... Uneori, nici nu mai contează dacă ceva este spus foarte serios, mai puţin serios sau doar în glumă... Dar dacă simţi că dincolo de întrebare există măcar o intenţie cât de cât serioasă, nu ai cum să nu simţi cum ţi se strânge inima. "Pe bune, ai vrea să fii soţia mea?" Din aeroport din Dubai... "Bebe o să vrei la un moment dat?" Tot înainte de zborul spre Manila... Ca nişte bule de săpun care se ridică într-un nor, aşa, şi se sparg având pe fundal Buddha Bar... Cel mai romantic mesaj primit ever: unul in-flight. "Te pup din zbor. Sunt deasupra Vietnamului, la vreo 11 km. Mai am 3 ore... Îmi e dor..."

Cotlet, pireu, rucola, orez cu spanac, ciupercuţe...

2011-02-26T21:06:00.001+02:00

Totul a început de la tigaia de fontă pentru grătar pe care am cumpărat-o astăzi. Am zis să cumpăr nişte cotlet de porc ca să o inaugurez. Mai târziu însă am avut un chef nebun să gătesc, şi m-am pus pe treabă. Am făcut grătar din cotlet de porc, dat prin ulei de măsline cu sare, piper în 3 culori, vegeta, pătrunjel uscat şi rozmarin. Am mai cumpărat nişte rucola pe care l-am pregătit cu brânză de două feluri, tăiată cuburi: urdă cu seminţe de susan şi urdă cu snidling, cu sos vinaigrette, iaurt, smântână, ulei de măsline, oţet... Pireul de cartofi a fost absolut obişnuit. La cuptor am făcut ciupercuţe champignon umplute cu brânză de burduf, tava fiind dată cu unt. Şi pentru că simţeam nevoia să mai fac ceva, am fiert şi nişte orez cu spanac :))) Délicieoux!

Adevărul este că îmi place să simt intens. Totul...:)

2011-02-25T13:20:00.002+02:00

Adevărul este că îmi place să simt intens. Mă bucur intens, sufăr intens. Dacă iubesc, o fac intens sau nu o fac deloc, căci nu îmi plac jumătăţile de măsură. Prin urmare, şi atunci când sufăr o fac intens. Mă doare tare şi este al naibii de greu. Dacă este adevărat că suferinţa te purifică, apăi eu sunt... extrem de curată deja, pură de-a dreptul. Cred că o să mă transform în curând într-un înger, şi o să am şi aripi :))

Mantre vindecătoare... pentru un suflet chinuit :)

2011-02-22T14:15:00.004+02:00

Caracteristice ne sunt încă de atunci pofta şi setea

2011-02-21T21:46:00.004+02:00

Casa aceea albastră, în care am făcut dragoste pentru prima dată... De câte ori trec pe lângă ea, mi se strânge inima, pentru că se bucură de amintirea asta şi o doare deopotrivă. Eu preţuiesc clipele acestea dragi şi le strecor înapoi adânc în suflet după fiecare ocazie în care reapar, pentru că vreau să rămână acolo, salvate atent. Îmi amintesc cu exactitate fiecare clipă şi îmi amintesc cum te-am sărutat pe umăr în timp ce, după, ne uitam absenţi la un videoclip cu Rihanna, tu mâncai praline, iar eu sorbeam din ice tea... Era o frumoasă seară de sâmbătă, o frumoasă seară de vară târzie, în care m-am îndrăgostit de dezordinea incredibilă din casa ta şi de capacul de wc mereu ridicat, ştiind deja de pe atunci că eşti singurul în legătură cu care nu numai că aş tolera lucrurile acestea, dar chiar le-aş iubi. Caracteristice ne-au rămas încă de atunci... pofta ta şi setea mea, pofta şi setea noastră unul pentru celălalt, chiar dacă doare uneori...

Ziua 1. Un plan care începe să devină realitate... :)

2011-02-19T17:53:00.001+02:00

Stadiul în care se află în acest moment proiectul... CASA MEA. Primele schiţe ale arhitectului, efectuate într-o sâmbătă dimineaţa în care afară era o ceaţă densă, dar în sufletul meu, soare :)

Desculţă pe la Bazoşu Nou. Plimbare de duminică

2011-02-15T13:15:00.005+02:00

Cotlet de porc cu... ierburi, pireu&compot. Yami!

2011-02-12T17:30:00.007+02:00

După 14 ore de somn (bune mai sunt calmantele astea pentru nervi, dacă le ia omul cu pumnul) , astăzi m-a apucat cheful să de şmotru prin casă, în pauzele de la lucrul pe calculator. Şi mai târziu am hotărât să fac şi mâncare: cotlet de porc cu... ierburi (pătrunjel, rozmarin, măghiran şi ce am mai găsit prin casă, vreo 4 feluri de frunze dinastea uscate), cu piper în 3 culori, vegeta şi sare de mare, cotlet de porc dat apoi aşa prin ulei de măsline... Fript în tigaie, servit cu pireu şi cu compot de piersici!

I feel you from far away and I see you in my mind each day

2011-02-10T09:05:00.003+02:00

Azi-noapte am visat că am făcut sex pe congelator

2011-02-09T23:56:00.002+02:00

De fapt, pe o ladă frigorifică dinaia mare cum există prin magazine. (Chiar am aşa ceva acasă.) S-a lăsat şi cu orgasm... dar nu m-am trezit din somn, cum s-a mai întâmplat cu alte ocazii. Interesante orgasmele din vis, sunt diferite de cele reale...

Vaaaaaaaai cum se aude :) Chiar se aude bestial!

2011-02-08T13:01:00.003+02:00

Aseară am avut o... revelaţie. Mulţumită acestui sistem. Şi nici măcar nu este, nici pe departe, de fapt, the best... Încontinuu tot spuneam lumii cu care vorbeam pe messenger: vaai cum se aude, vaaai cum se aude, vaaaai cum se aude. :) Chiar se aude bestial! Nu ştiu cum am trăit până acum fără asta... Urmează să îmi mai iau şi un televizor LED, ca de acum încolo să mă bucur, alături de sunet, şi de o imagine de calitate! :)

Dacă zâna sărută fluturele, el va deveni un... zân!

2011-02-07T15:19:00.004+02:00

Mi-am completat tatuajul de pe spate! În desenul iniţial în mâna zânei se afla şi un arc... pe care l-am adăugat astăzi... data trecută pur şi simplu uitasem de el... şi eu, şi Alina! În plus, pe genunchiul zânei se află acum un fluture mic... Care cred eu că era indispensabil acolo! Cred că dacă zâna sărută acel fluture... el se va transforma într-un... zân!

Pictura cu numărul trei şi pictura cu numărul patru

2011-02-06T18:22:00.003+02:00

Gheişa va trona probabil în viitorul antreu sau în camera de zi, în timp ce laleaua o voi agăţa tot în dormitor, lângă celelalte două tablouri cumpărate în ultima zi a anului 2010 :) Autoarea gheişei: aceeaşi Alina Bajko, cea care m-a şi tatuat!

Este o durere mai degrabă plăcută când te tatuezi!

2011-01-31T22:24:00.004+02:00

Acum câţiva ani aveam o prietenă foarte bună. Ne priveam în ochi şi nu mai era nevoie să ne spunem nimic, ştiam ce gândim fiecare. Mergeam împreună pe la discoteci şi dormeam noaptea ţinându-ne în braţe. Ne-am pupat odată şi pe buze. Am ţinut foarte multa la ea, şi deşi nu ne certasem, prietenia noastră s-a terminat. Relaţia s-a răcit, pur şi simplu. Împreună cu această prietenă mi-am făcut două tatuaje: în vacanţa dintre clasele a XI-a şi a XII-a, într-o frumoasă zi de august, înainte de a-mi da corigenţa la contabilitate :) S-a întâmplat undeva în Calea Şagului, într-un bloc comunist, cu aparatul artizanal al unui puşti de clasa a X-a. Eu mi-am făcut pe spate un tatuaj, ea îşi făcuse un delfin în partea inferioară a abdomenului. Delfinul ei mi-a plăcut imediat, şi mi-am făcut şi eu unul, în acelaşi loc. Ei bine, de astăzi, delfinul acela nu mai este. A fost frumos şi mi-a plăcut... dar s-a mai decolorat şi nu l-am mai considerat ca fiind potrivit. Era o formă prea simplă, care nu îmi mai spunea mare lucru, care nu mă mai reprezenta. Ţineam însă la tatuajul acesta - şi totuşi, am renunţat la el. În locul delfinului se află, de astăzi, un fluture superb. Iar tatuajul acesta abia dacă m-a durut... ba chiar pot spune că în unele momente am simţit cum aparatul acela chiar mă... gâdilă. Vorba unei colege: este o durere mai degrabă plăcută atunci când te tatuezi. :) Mai vreau!

Strada aceea, o stradă numită strada Paul Chinezul

2011-01-29T00:08:00.002+02:00

Nu am mai scris nimic de atâta vreme. De atâta vreme nu am mai avut nimic de spus. Cam de prin octombrie... aşa mi se pare. Este ianuarie, aproape februarie, iar anul trecut cam pe vremea asta sufletul îmi tânjea după cineva din trecut, dar totodată privea cu speranţă în viitor spre cineva care părea a fi atât de frumos ca un vis. Şi doar un vis a fost... Încă de atunci, ori de câte ori trec pe strada aceea, numită strada Paul Chinezul, privirea mi se întoarce instant către locul acela de parcare, de sub un felinar, în care s-a aflat maşina mea atunci când m-a sărutat pentru prima oară atât de... nici nu găsesc un cuvânt care să descrie asta - încât am simţit 1000 de fluturi în stomac şi tot 1000 de fluturi îmi zburau prin stomac apoi de fiecare dată când m-a mai sărutat. Atent şi explorativ am numit sărutul lui atunci, şi la fel de mult ca felul lui de a face schimb de salivă, mi-a plăcut şi gustul salivei lui...

Mi s-a întâmplat a doua oară să visez un film...

2011-01-28T23:53:00.000+02:00

Mi s-a întâmplat a doua oară să visez noaptea un film. Dimineaţa nu îmi mai amintesc chiar tot, dar chiar şi aşa, dacă aş nota cele visate şi aş avea ocazia să realizez povestea, sunt sigură că ar ieşi ceva bestial. Mi se pare totuşi ciudat că ştiu sigur, atunci când mă trezesc, că ceea ce am visat era un film, şi nu un vis obişnuit... Oare există regizori care se inspiră astfel... din vise?

Poezie... primită... pe messenger... de la Viena...:)

2011-01-28T20:51:00.003+02:00

Copilă desculţă
Ţi-am zărit chipul pe cer
într-o noapte din care
nu-mi mai amintesc nimic.
Vântul îmi îngropa trupul în nisip
dar eu pluteam prin galaxii
căutându-ţi gleznele.
Praful de stele ma hrănea cu nemurire
şi când i-am întâlnit, erau ca tine...
Toţi îngerii erau desculţi!

Astăzi masochismul meu a atins cote maxime :) hihi

2011-01-20T22:33:00.002+02:00

Sau, oricum, cote mai înalte. Am avut nişte zile foarte încărcate, şi de fapt, o să mai am nişte săptămâni infernale (de vorbesc deja singură pe stradă), aşa că m-am gândit că ar fi drăguţ să programez tocmai pe astăzi să îmi fac un nou tatuaj, cum îmi doresc deja de foarte mulţi ani. Mai mult decât atât, a fost una din acele zile în care sunt mai sensibilă la durerea de orice fel, fiind la ciclu. Şi totuşi... a fost absolut suportabil, aşa că o să îmi mai fac ceva zilele acestea, sau oricum, în perioada imediat următoare :) Recomandare: Inkognito Tattoo din Complexul Studenţesc - la Alina Bajko, cea de la care am cumpărat şi picturile prezentate într-o postare anterioară. (Apropo, am mai luat încă o pictură). I am sooooo happy!!!

Desculţă prin Radna. Când simt că trebuie să plec...

2011-01-08T23:40:00.000+02:00

...din oraş, o fac. Şi nu pentru că m-ar sufoca oraşul. Oraşul îl iubesc oricum. Dar vreau... pur şi simplu... să schimb aerul. Şi există câteva locuri în care îmi fac plăcere să mă duc atunci când vreau să mă aflu într-un alt loc. Atunci când vreau să fug. Radna este un astfel de loc. Până am ajuns acolo însă, telefonul mi s-a descărcat, aşa că poze am făcut numai pe drum. Să conduc îmi calmează mereu nervii şi în acele momente reuşesc să îmi pun şi ordine în gânduri. Îmi place să ascult muzică la volan şi să privesc pusta bănăţeană.

Prima oară când gătesc în 2011: ciuperci cu brânză

2011-01-05T20:36:00.003+02:00

Reţeta nu îmi aparţine - am "furat-o" de la o prietenă :) Pe scurt: ciuperci umplute cu brânză de burduf, prăjite în cuptor, într-o tavă unsă cu unt. Cum nu am avut suficientă brânză de burduf acasă, şi nu am găsit nici la magazinele din apropierea casei, unele ciuperci le-am umplut cu telemea de oaie, iar restul, cu brânză cu mucegai (Saint Agur). În tavă am mai turnat şi un pic de ulei de măsline - mi-am dat seama mai târziu că nu era neapărat nevoie, mai ales că lângă ciupercile umplute am mai pus şi câteva feliuţe de slănină: de fapt, guşă de porc, fiartă. :)) Ornament: smântână şi pătrunjel! Totul servit pe o farfurie într-o culoare veselă, bineînţeles...

Însemnare fără titlu căci ce-aş mai putea scrie aici

2011-01-04T01:33:00.001+02:00

Iubesc felul în care miroşi şi iubesc gustul tău. Felul în care se simte pielea ta sub buricele degetelor mele. Privirea ta şi sufletul pe care îl oglindesc ochii aceştia. Mâinile tale şi felul în care ştii să îmi atingi trupul. Vocea ta. Chiar şi felul în care sforăi atunci când eşti obosit, felul în care îţi tragi mucii şi tuşeşti noaptea atunci când eşti răcit. Cum te zvârcoleşti în somn când probabil că visezi urât. Faptul că îmi iei perna de aromoterapie cu miros de lavandă, că te pui pe partea mea de pat şi amorţesc atunci când nu vreau să mă mişc de sub mâna ta aşezată pe spatele sau genunchiul meu, atentă să nu te trezesc cumva... Că te pui cruciş în somn şi eu trebuie să mă cuibăresc doar într-un colţ al patului meu nu prea mare. Îmi place să faci parte din viaţa mea.

Peisaj citadin de iarnă... Iubesc oraşul acesta!!! :)

2011-01-04T01:21:00.000+02:00

După cum am scris, în seara de revelion mi-am abandonat maşina în faţa casei unor prieteni, şi am recuperat-o doar în seara zilei de 1 ianuarie, târziu de tot. Cred că numai în Timişoara putea să se întâmple să las maşina deschisă (iarna nu mai încui, pentru că am probleme cu închiderea centralizată) şi să nu dispară! În plus, chiar şi GPS-ul era la locul lui... incredibil!!!

Donoso: Misterioasa dispariţie a marchizei de Loria

2011-01-02T11:53:00.002+02:00

"...Şi-au cunoscut centimetru cu centimetru şi reciproc topografiile năduşite de teamă şi dorinţă, aburul cald al culmilor crescute, crăpăturile şi protuberanţele umflate de amor, în timp ce gurile lor lacome se înfruptau, fără să se sature, de carnea parfumată a celuilalt." / "S-au trezit în toiul unor mângâieri care, pare-se, începuseră în somn, şi-au cercetat aluniţele şi şi-au povestit istoria micilor cicatrice (...) au dat nume de insule petelor de roşeaţă iscate de frecările care poate produseseră un pic de durere care-i ajutase să atingă plăcerea şi se contopise cu aceasta, nu, nu, n-a durut, nu fi proastă, cum să nu doară, uite urmele dinţilor mei, te-a durut, chiar nu-ţi pasă?" / "Dar nu-l iubea, pentru că înăuntru avea un continent pustiu."

În ultima zi a anului mi-am cumpărat două picturi :)

2011-01-01T13:27:00.003+02:00

În ultima zi a anului mi-am cumpărat două picturi şi mi-am comandat încă una. Nu ştiu ce m-a apucat, dar am simţit, aşa, deodată, că vreau să îmi cumpăr picturi. Şi cum în ultima vreme mă străduiesc să ascult de instinct, de vocea interioară, am şi sunat la cuplul Bajko Attila - Bajko Alina, de la care aveam de gând, oricum, să cumpăr cândva nişte picturi. Vroiam să îmi cumpăr una, dar am ales două şi am mai comandat una. Picturile se află deja pe pereţii dormitorului meu şi vor ajunge, sper, curând, în viitoarea mea casă. Am făcut poze, doar că lumina de la mine din dormitor este cam proastă pentru a face fotografii.

Anul 2011 l-am întâmpinat consumând următoarele: gin tonic, vodcă, whiskey, şampanie, Jack, Jager, Red Bull, apă minerală, cola, cafea :)) Prin urmare maşina mi-am abandonat-o undeva în oraş şi urmează să o recuperez astăzi. :))

2010/2011.M-am schimbat atât de mult anul acesta

2010-12-31T13:58:00.002+02:00

Anul acesta a fost, pentru mine, un an plin. Niciodată nu am fost mai nefericită şi mai fericită ca anul acesta. M-am îndrăgostit, am suferit, m-am reîndrăgostit, am rupt şi am reluat relaţii, am avut parte de de toate. Am călătorit extrem de mult: cu trenul, cu maşina, cu avionul şi cu... sufletul. Am avut iarăşi multe lecţii de învăţat. Şi încet-încet am început să îmi dau seama de lucruri pe care nu le ştiam... sau refuzam să le ştiu. Am cunoscut nişte oameni absolut excepţionali anul acesta, adăugând încă, virgulă, câteva nume la lista celor la care ţin foarte, foarte mult. M-am cunoscut mai mult pe mine însămi, am fost dezamăgită de unii şi plăcut surprinsă de alţii... Există mereu un balans, până la urmă. Am avut parte de satisfacţii şi în viaţa profesională, şi în cea personală, aici balanţa înclinându-se clar în favoarea jobului. Poate că doar anul acesta mi-am dat seama, sau am început să îmi dau seama care este rolul meu în viaţa aceasta - şi da, accept cu plăcere provocarea, oricât de greu mi-ar fi uneori. Pentru că în 2011 o să reuşesc, aşa cum mi-am promis mie însămi asta. Şi-n plus, mi-am dat seama de ce este frumoasă viaţa şi ce doresc să fac exact: să fiu înconjurată de oamenii pe care îi iubesc, iar pentru ca toate acestea să primească un cadru potrivit, anul care vine nu mă mai gândesc atât, ci mă arunc înainte: îmi cumpăr un cămin. Acesta este planul pentru anul 2011, şi cred că o să îmi reuşească, mai ales că am citit într-un horoscop cuvintele cheie ale berbecului pentru anul viitor: primul trimestru - surpriză, trimestrul al doilea - un nou început, trimestrul al treilea - linişte, trimestrul al patrulea - acasă. Şi ştiu cu cine o să fiu acasă! M-am schimbat atât de mult anul acesta...

Urăsc Crăciunul. Nu sunt in the mood for Christmas

2010-12-22T12:36:00.001+02:00

Acum trei ani, pe vremea asta, umblam de nebună pe holurile Spitalului Judeţean unde era internat bunicul pentru a i se tăia piciorul. Nu era sigur că se va ajunge la asta, odată ce am primit însă rezultatul examinării Doppler, operaţia s-a efectuat foarte repede. Îmi amintesc că mă aflam în sensul giratoriu din Complexul Studenţesc atunci când m-a sunat mama şi mi-a spus că totuşi piciorul bunicului nu va mai putea fi salvat. Am dat doi pumni în volan şi m-a apucat plânsul. Acum doi ani, bunica zăcea pe un pat din acelaşi Spital Judeţean. Am ţinut-o de mâini şi plângeam, ea nemaifiind conştientă de la internare... Mi s-a părut la un moment dat, iar astăzi sunt aproape sigură că la un moment dat ea m-a văzut: ni s-au întâlnit privirile în mod clar. A murit în fix prag de Crăciun şi am îngropat-o de Crăciun. Acum un an, plângeam din cauza unuia. Urăsc Crăciunul. Nici după trei emisiuni speciale de Crăciun nu sunt in the mood.

Locul în care îmi vine să plâng... şi o fac liniştită...

2010-12-21T21:47:00.003+02:00

Desculţă în frig la Budapesta. Last time this year :)

2010-12-15T23:37:00.003+02:00

În drum spre acolo, acolo şi în drum spre casă m-am tot gândit la diverse lucruri pe care vroiam să le împărtăşesc aici, pe blog. Între timp însă - prinsă în atâtea lucruri - am uitat cam tot ce am vrut să scriu. Aşa că las imaginile să vorbească.

Mă simt un pic cam copleşită... dar sunt fericită :)

2010-12-09T20:31:00.002+02:00

Mă simt un pic cam copleşită... dar sunt fericită. :) Următoarele două-trei săptămâni vor fi cam infernale pentru mine... Pe lângă activităţile curente, sâmbătă am de filmat concert de caritate+dansuri populare la Timişoara, duminică Târgul de Crăciun de la Budapesta, luni decernarea premiilor de excelenţă la ICR Budapesta (asta după câte o vizită la Ikea, Decathlon, Headbanger şi anticariate-librării), marţi concert de muzică veche la Timişoara, miercuri premieră de teatru la Timişoara... apoi mă îngrop în montaje, şi între timp mă pregătesc pentru Crăciun. Mă face însă fericită faptul că în decembrie îmi vor intra pe post 10 emisiuni, şi faptul că sunt atât de îndrăgostită!

Desculţă prin Budapesta. Soare strălucitor, dar frig

2010-11-27T20:26:00.002+02:00

Nu, nu am prins zăpada de la Budapesta, căci n-am fost acolo astăzi, ci miercuri şi joi. Nu am fost de găsit la telefon, iar laptopul mi l-am uitat acasă. Am prins un soare strălucitor la Budapesta, şi deşi era frig un pic, era plăcut afară... În drum spre capitala maghiară, pe autostradă am văzut o stea căzătoare, şi mi-am pus o dorinţă... aceeaşi dorinţă... aceeaşi de cinci ani încoace. M-am întors în noaptea de joi spre vineri, şi am găsit deasupra Timişoarei un cer foarte portocaliu... Am crezut că va ninge, dar nu... deşi era un fel de lapoviţă prin oraş. Am fost foarte, foarte obosită, atât de obosită ca atunci - ştiţi senzaţia? - când nu poţi nici să dormi de obosit(ă) ce eşti... Nici nu ştiu... nu-mi place frigul... doar dacă e să mă cuibăresc în braţele cuiva... şi-mi vin în minte două nume.

Îmi vine să omor blogul în fiecare zi. Apoi îmi trece

2010-11-23T23:21:00.001+02:00

Îmi vine să omor blogul ăsta în fiecare zi. Apoi îmi trece, şi tot aşa. Visez tot felul şi citesc de zor, în zori sau când m-oi trezi, cartea mea de interpretare a viselor. Puşcă totul, iar eu încerc să înţeleg ce se întâmplă cu mine. Sunt debusolată, cred, visez urât uneori şi fac lucruri pe care nu le înţeleg. Cred că mă aflu la un capăt de drum şi totodată la un început de drum, cred că voi lua o decizie majoră. Uneori aş vrea să plec departe, departe, şi e ciudat, pentru că eu vreau de fapt să rămân aici. Vreau o casă, vreau foarte tare o casă, şi tot caut şi caut soluţii. Azi ştiu că totul e bine, mâine nu mai sunt sigură, azi am certitudinea unor lucruri, mâine nu mai ştiu sigur nimic. Sub cadrul acesta toracic, sub pielea şi carnea asta se află un suflet captiv, care uneori nu se poate exprima bine prin intermediul corpului, uneori îi reuşeşte, alteori membrele rămân pur şi simplu tensionate şi fac un pas înapoi... Secretul reuşitei, doi paşi înainte, unul înapoi, am învăţat asta în ultimii ani dar mai ales luni, de când îmi urmăresc cel mai arzător vis. Miza e mare iar eu mă tem să nu greşesc. E sfârşit de noiembrie iar eu am avut un an absolut plin...

Cred că mă caut şi cred că o să mă şi (re)găsesc...

2010-11-20T22:17:00.001+02:00

Niciodată spaţiul din jurul meu nu a fost mai... cozy ca acum. Aşa cum este de când mi-am rearanjat totul pe aici şi m-am apropiat (şi) astfel de mine însămi. Serile aprind deseori o lumânare, un beţişor parfumat, îmi fac un ceai, citesc o carte, lucrez pe calculator, navighez pe internet... Pe vremuri nu mă simţeam bine atunci când nu eram înconjurată de lume, acum încep însă să mă simt bine în compania... mea, să savurez liniştea şi să nu mă sperie propriile gânduri. Şi simt tot mai des că am o nevoie mare de apropiere de natură... ceea ce iarăşi nu mă caracteriza. Când simt asta, mă urc în maşină şi ies din oraş, şi las appi paşii să mă conducă în cele mai nebuneşti locuri. Cred că mă caut şi cred că o să mă şi (re)găsesc.

Desculţă în parcul de la Bazoşu Nou. Pe întuneric :)

2010-11-18T13:48:00.003+02:00

Cam spooky... Dar foarte plăcut. Linişte, foşnet de frunze, zgomot de animale mici... o adiere proaspătă, răcoare plăcută, un loc perfect de meditaţie. Nu se vede nimic în poze... dar mă rog, exact asta şi atât am văzut şi eu acolo cu ochiul liber :)) Era pe înserate plimbarea mea...

Desculţă pe la Ianova. Zi de noiembrie cu soare :)

2010-11-16T12:24:00.002+02:00

Am nişte idei, dar m-a apucat lenea. Nu pot să scriu nimic de o vreme încoace. Până îmi trece, vă las cu nişte poze de la o plimbare de aproape două ore şi jumătate. Duminică, o pădure din apropierea Timişoarei. Noiembrie, soare...

Câteva ore f. plăcute în compania... cărţilor mele :)

2010-11-11T23:32:00.001+02:00

În după-amiaza şi seara aceasta am petrecut câteva ore foarte plăcute în compania... cărţilor mele. Şi asta pentru că m-am hotărât să le mai aranjez un pic... Încercasem încă de la început să ţin o ordine pe rafturile mele, cu timpul am reuşit însă să obţin un talmeş-balmeş perfect... cărţi în limba română laolaltă cu cele în limba maghiară... cărţi de diferite mărimi îndesate astfel încât să obţin o linie dreaptă la margine...etc. (Ce probleme!) Mi-am amintit cu această ocazie de multe cărţi pe care le-am citit cu mare plăcere, am mângâiat coperţi ale unor cărţi pe care mi le-au recomandat diverse persoane dragi de-a lungul vremurilor, am revăzut cărţi pe care le abandonasem în timp ce le citeam şi am dat de cărţi pe care le-am aşezat pe raft înainte să le citesc (lucru pe care nu îl fac de obicei). Mi-au trecut prin mâini cărţi la care am avut o contribuţie sau alta... Şi cel mai drag mi-a fost să revăd cărţi cu dedicaţie de la autor sau pe care le-am primit cadou şi care poartă pe prima pagină câteva rânduri scrise pentru mine! O seară perfectă...

Tortul Milka. Bun de te lingi pe toate degetele... :))

2010-11-08T12:34:00.002+02:00

Motivul pentru care anunţ cu bucurie pe blog atunci când reuşesc să fac ceva de mâncare este: eu până acum am avut impresia că este o foarte mare filosofie să găteşti. Mă consideram absolut handicapată la faza asta. Se pare însă că nu este chiar aşa de greu să pregăteşti câte ceva. Ceea ce mă bucură foarte, foarte mult! Iată cea mai nouă realizare: un tort. Reţeta de aici.

Desculţă cu tenişii prin Budapesta. Săptămână grea

2010-10-23T09:11:00.002+03:00

Am dormit 14 ore. De la 19 seara până acum, la 9 dimineaţa! Săptămâna asta a fost infernală (şi încă nu s-a încheiat). Am dat o fugă şi până la Budapesta, unde m-am bucurat de soare cu dinţi: bătea un vânt cam rece, dacă stăteam însă la soare, nu îmi mai era aşa de frig. Am dat iama prin librării şi am venit acasă cu un teanc de cărţi... Am condus încolo pe întuneric şi ploaie şi m-am întors acasă pe întuneric şi... ne-ploaie. Operaţia mi se vindecă spectaculos, dar nu pot încălţa încă pantofi cu toc... De fapt, singurele încălţări cu care umblu de o vreme sunt tenişii... mă simt ca o liceeancă. :)) Mă duc să îmi fac o cafea dublă... nu, triplă!

Madonna: Like a prayer. Not the clip, but the song

2010-10-18T23:46:00.001+03:00

Quelgue chose d'especial: clătite cu sos de ciuperci

2010-10-17T22:29:00.002+03:00

Iarăşi m-a apucat creaţia în bucătărie. :)) Am făcut clătite umplute cu sos de ciuperci. Iată rezultatul:

Reţeta: Pentru sosul de ciuperci am curăţat şi tăiat mărunt 1 kg de ciuperci champignon. Apoi am curăţat şi tăiat foarte mărunt 3 cepe de mărime mijlocie, le-am băgat un pic în ulei încins până au căpătat un aspect ca de sticlă. Apoi am băgat şi ciupercile în tigaie - am amestecat, am lăsat să stea... am pus pătrunjel tăiat mărunt şi vegeta, am mai amestecat, am mai lăsat să stea, s-a făcut un miros insuportabil în bucătărie, am dat drumul la hotă, amestecul a scăzut, am mai pus apă, a mai scăzut, am mai pus apă... Când au ajuns moi toate ciupercile am adăugat o lingură de boia dulce (dacă vreţi sos alb renunţaţi la pasul ăsta), apoi am mai tăiat mărunt 1 ardei kapia de culoare roşie şi am băgat şi asta în tigaie pentru a mai neutraliza gustul de ciuperci. Între timp am făcut şi... răntaşul, aşa: am amestecat cinci linguri de făină cu lapte, apoi am adăugat amestecul în tigaie :) Am mai lăsat un pic şi gata. Am umplut clătitele cu sosul acesta de ciuperci şi am ornat cu caşcaval şi ardei kapia de culoare roşie date pe răzătoare. De plictiseală am umplut câteva clătite şi cu smântână, caşcaval şi pastramă de porc, fără prea mult succes. Un sfat important: NU încercaţi să faci amestecul pentru clătite cu ouă de raţă!!! Acum eu put a ceapă, ciuperci şi clătite, mă duc să fac un duş temeinic :) (Azi-noapte am făcut o manevră neinspirată în pat şi am simţit în sfârşit că mă doare rău de tot locul operaţiei: am văzut stele verzi şi mai lipsea doar un pic să leşin de durere.)

Baby, nu ştiu ce ar trebui să îmi spună faptul că taci

2010-10-17T00:46:00.001+03:00

Baby, nu ştiu ce ar trebui să îmi spună faptul că taci. Dar tăcerea mea ce naiba îţi spune? Mă întreb dacă ţi se transmite prin asta ceea ce trebuie. Astăzi am avut şi eu o tentativă de a mă încălţa în ceva - eşec total, piciorul pansat mi-a intrat doar în cizmele de cauciuc. Noroc că ploua afară... aşa că m-am putut plimba şi eu (chiar şi prin mall) în asemenea încălţări. :)) Unde o vită încălţată aproape că m-a călcat pe operaţie, în cinema. Am văzut Eat love pray... Drăguţ filmul, ceea ce nu mi-a plăcut însă a fost că nu am înţeles marea suferinţă a femeii - la începutul filmului. Adică, eu am trecut prin lucruri mult mai grave, aşa mi s-a părut. Ar trebui să plec şi eu undeva departe. Femeile au nevoie ca toate lucrurile care le înconjoară să fie frumoase. Absorbante intime cu margini dantelate, discuri demachiante cu model în ele... Mi-am dat jos machiajul şi au ieşit la iveală cearcănele desenate săptămâna asta în care am zâmbit necontenit ca să mă mint, să te mint, să mint pe toată lumea că e bine aşa. Baby, e toamnă şi am aşa un chef să mă îndrăgostesc. De un altul, ca atunci când mă întorc la tine să am din nou plăcerea imensă de a mă (re)îndrăgosti de tine. E atât de fain să mă îndrăgostesc de tine, iar şi iar... Şi o fac în fiecare zi. Urc în maşină, pornesc din punctul A în punctul B, iar atunci când ajung la destinaţie, îmi dau seama că nu am observat nimic pe drum, căci gândul mi-a fost numai la tine... N-am să te pot goni niciodată.

Chiar am fost operată de nişte mâini iscusite... :)

2010-10-16T00:11:00.001+03:00

Astăzi m-am chinuit o oră să mă pansez. Compresele sterile mi s-au lipit de locul operaţiei, aşa că am avut ceva de lucru până am dat jos pansamentul vechi. Şi totuşi... minune! Nicio durere, nimic! Aproape că stau să mă gândesc dacă mai trăieşte piciorul acesta, căci prea mi-e incredibil că nu m-a durut nicio secundă de marţi încoace. Mi-am făcut poze pentru posteritate cu cicatricea operaţiei, pe voi nu vreau să vă oripilez însă, aşa că vă delectez doar cu cele mai noi desene de pe pansament :))) De abia acum am analizat mai cu atenţie: ce tăietură, ce cusătură, vai. Treabă serioasă. Şi nu pot să cred că nu doare. Chiar am fost operată de nişte mâini iscusite... şi după cum am mai spus, şi starea mea psihică era cea adecvată... mulţumită unei alte persoane iscusite :)

Zilele o să înceapă să-mi fie altele de mâine încolo

2010-10-15T00:49:00.002+03:00

Zilele o să înceapă să îmi fie altele de mâine încolo. Începe grila nouă! Nu am mai fost cu adevărat în priză din iunie încoace, dar acum nu mă voi opri deloc din lucru până cam prin iunie anul viitor. Îmi doream deja atât de mult să înceapă cu adevărat nebunia! O să mă împart iarăşi între dimineţile cu trezire devreme şi între serile cu mers la culcare târziu în noapte. Iarăşi am planuri mari, dar şi dacă-mi reuşeşte jumătate din ceea ce mi-am propus, o să fie foarte bine! Apoi, alături de zilele-mi aglomerate o să mai trag fuga de câteva ori la Budapesta anul acesta, o să iau examenul pentru care m-am pregătit atâtea luni, o să încerc să îmi cumpăr un cămin până la sfârşitul anului şi nu o să uit să îmi fac timp pentru cei pe care îi iubesc. Cam atât mi-am mai propus pentru anul acesta...

Binecuvântate fie mâinile pricepute care m-au operat

2010-10-13T23:57:00.005+03:00

Binecuvântate fie mâinile pricepute care m-au operat ieri cu atâta profesionalism! Pentru că de la operaţie încoace nu am avut dureri NICI MĂCAR O SECUNDĂ, ceea ce este aproape incredibil din moment ce sunt totuşi tăiată şi cusută! Am mers pe jos, am condus maşina... fără probleme! Parcă s-au aliniat toate planetele! Şi cred că trebuie să mai mulţumesc pentru asta încă unei persoane, care mi-a pregătit psihicul pentru operaţie: binecuvântat fie şi el. :) De bucurie mi-am cumpărat o pereche de pantofi! Sărbătoare pentru picioare...

Desculţă la propriu într-un pansament "smiley face"

2010-10-12T17:09:00.003+03:00

Mi-a plăcut desfăşurarea de forţe de azi. Spectaculos chiar şi pansamentul meu. :) Când deasupra uşii am văzut scris mare "bloc operator", iar de mână nu mă ţinea nimeni, mi-a fost teamă un pic. Eu, într-o sală de operaţie adevărată! Noroc cu faptul că simt imediat oamenii şi că m-am lăsat cu inima împăcată pe mâna chirurgului recomandat călduros de o prietenă. Am fost operată cu dragoste aş putea spune: de un medic extraordinar şi de o asistentă extraordinară. Am fost mângâiată pe obraz şi întrebată: Ţi-e frică? N-o să simţi nimic, îţi promit... Şi aşa a fost.

Desculţă în Toy Story. Într-o discuţie despre destin

2010-10-11T23:55:00.003+03:00

Discuţie despre destin, datorii karmice şi în general, despre viaţa anterioară, pe messenger. "Eu cred că ai fost ceva fluffy şi nice." "De ce?" "Pentru că am văzut aseară o jucărie din Toy Story care seamănă cu tine când erai mică." Muream de curozitate, şi nu mică mi-a fost mirarea când mi s-a trimis captura de pe ecran şi am văzut că... da, personajul seamănă a naibii de bine cu mine! Cei care mă cunoaşteţi vă puteţi da cu părerea dacă este sau nu aşa cum mi s-a spus de la Viena... :)

Eu i-am spus că seamănă leit cu Secret Squirell, iar el a fost de acord. "Doar că am coada-n faţă în viaţa asta!" - a adăugat. :)))))

"Fetişurile" mele: înălţime, voce, ochi, degete... gânduri

2010-10-11T23:41:00.003+03:00

Mâine am programată o mică intervenţie chirurgicală. Cine are chef să îmi ţină pumnii, să o facă, îi mulţumesc. Este o operaţie prin care am mai trecut de vreo cinci-şase ori - nici nu mai ştiu - şi lucrul pentru care am nevoie de muuult noroc sau măcar de un dram din el este ca să nu mai ajung, peste câţiva ani sau câteva luni, din nou pe masa de operaţie. Injecţia cu anestezic a durut mereu, iar până am ajuns la cusut de obicei a trecut efectul şi m-au cusut pe viu... şi apoi am mai fost ieşită din uz încă vreo câteva zile - pentru că doare ca naiba chiar şi cu fiole de algocalmin luate unele după altele, adio pantofi cu toc, adio condus...

Mor după VOCEA tipului care cântă vrăjeala asta de melodie care tot merge la radio când conduc eu... (Nu vocea aceea subţire - cealaltă, normal.) Am spus vreodată că mă scoate din minţi dacă un bărbat are o voce sexy? "Fetişurile" mele: înălţime, voce, ochi, degete... gânduri. :)

Operele zilei de astăzi... clătite cu gem & ciocolată

2010-10-10T20:52:00.001+03:00

Poezii care mi-au mers la suflet în duminica asta :)

2010-10-10T19:04:00.010+03:00

Am încercat şi nişte traduceri... nu prea mi-au reuşit, dar iată-le aici:

László Ilona: Veled

Hozzám nőttél észrevétlenül,
Beépültél húsomba, vérembe,
Itt élsz velem legbelül,
Tested lenyomata beégett testembe.

Szemeid néznek vissza tükrömből,
Mosolyod lebeg az éjszakában,
Ajkad mesél vágyról, szerelemről,
Ismertelek már egy más világban.

A szeretetnek vagy örök szelencéje,
Flastrom az összes sebemre,
Az odaadás forró, édes kemencéje,
Nyugtató csók a lelkemre.

Nem tudunk semmit a jövőről,
Csak tobzódunk önfeledten a mában,
Pillanatokat lopunk az időből,
S a végtelent leljük egymás karjában.

Ai devenit parte din mine, fără să fi ştiut,

Eşti acolo, în carnea şi sângele meu,

Trăieşti cu mine, în adâncul meu,

Mi s-a gravat în corp amprenta corpului tău.

Mă uit în oglindă şi mă privesc ochii tăi,

Zâmbetul tău îmi apare în noapte,

Buzele tale povestesc despre iubire, dorinţă,

Te-am cunoscut deja într-o altă viaţă.

Eşti un lăcaş etern pentru iubire,

Plasture pentru toate rănile mele,

Cuptor al dăruirii, fierbinte şi dulce,

Sărut calmant pentru sufletul meu.

Nu ştim nimic despre viitor,

Ne înfruptăm din ziua de astăzi,

Furăm clipe ale timpului prezent,

Găsim infinitul unul în braţele celuilalt.

Csukás István: Ülj ide mellém

Ülj ide mellém s nézzük együtt
az utat, mely hozzád vezetett.
Ne törődj most a kitérőkkel,
én is úgy jöttem, ahogy lehetett.
Hol van már, aki kérdezett,
és hol van már az a felelet,
leolvasztotta a Nap
a hátamra fagyott teleket.
Zötyögtette a szívem, de most szeretem
az utat, mely hozzád vezetett.

Aşează-te lângă mine, să privim împreună
drumul care m-a condus la tine.
Nu îţi mai fă griji din cauza ocoalelor,
şi eu am venit aşa cum s-a putut.
Unde mai sunt acum cei care m-au întrebat,
şi unde mai sunt acele răspunsuri,
soarele a topit deja
iernile ce au îngheţat pe spatele meu.
Inima mi-a tot zguduit-o, dar acum iubesc
drumul care m-a condus către tine.

Pas cu pas :) Şi totuşi, ştiu să gătesc... câte ceva :)

2010-10-09T17:18:00.001+03:00

Sunt ca un actor, mă hrănesc din feedbackul publicului

2010-10-08T23:45:00.002+03:00

Sunt mucoasă. La propriu. Uneori şi la figurat... în simţiri. Naivitatea asta... Am luat o aspirină, dar nu mă bag sub plapumă deocamdată, căci pe masă mă aşteaptă - cuminţi, încă - vreo 200 de pagini să mă apuc de ele. Nu am tastat încă nimic. Uneori mi-e greu să "aştern" pe ecran literele în ordinea potrivită... Gândesc mai greu când nu mi-e bine. Dar nu e o regulă, uneori mă adun chiar bine şi îmi ies lucrurile de un mare fel atunci când, de fapt, nu sunt în formă. Vroiam să plec în Alba weekendul acesta, dar s-a amânat. Mâine merg în vizită la un prieten foarte drag, dar dimineaţa vreau să fac mâncare. Peşte şi pireu de cartofi. În cameră miroase a lumânare cu miros de vanilie, a beţişoare cu opium şi îmi cântă MTV România. Ieri când am meditat am simţit pentru prima oară ceva ce nu pot explica. Eram atât de conştientă de corpul meu şi totuşi atât de în afara lui. Îmi place când oamenii îmi spun lucruri frumoase, pozitive, care îmi resună în minte mult timp şi mă ajută să fac paşii următori. Oameni care m-au descoperit sau mă descoperă, care cred în mine sau chiar mă iubesc. Sunt ca un actor, trăiesc prin - mă hrănesc din feedbackul publicului... Chiar, mă gândeam zilele acestea ce-ar fi să mă înscriu la actorie... ar fi o experienţă interesantă, sau nu? Ar merita? Aş avea timp?

Povestea de iubire dintre mine şi pantofi continuă

2010-10-07T21:56:00.002+03:00

Achiziţiile de azi :)

Nu am nevoie decât de tine, baby. De nimic altceva

2010-10-05T20:42:00.000+03:00

Cred că-s bolnavă. Mâine merg, în sfârşit, la doctor

2010-10-04T23:49:00.001+03:00

Cred că sunt bolnavă. Acum exact două săptămâni, în noaptea de luni spre marţi m-am trezit în zori şi am vomitat într-una vreo jumătate de oră. M-am simţit al naibii de rău vreo trei zile, după care am început să îmi mai revin. Dar nu de tot. Curând mi-am dat seama că mi se face rău iarăşi ori de câte ori mănânc ceva. Oricum nu mâncam deloc, că nu mi-era poftă de nimic, dar de nimic... De două săptămâni mă tot simt rău... Am deja patru kg în minus. Ceea ce mă bucură. Ceea ce nu mă bucură însă deloc este că azi-noapte s-a repetat starea de mal (deşi nu am reuşit să şi vomit), şi că de aseară şi până azi am amorţite două degete de la mâna stângă: degetul mic şi inelarul, iar amorţeala o simt şi în jumătate de palmă şi chiar spre cot. Am căutat pe net, cică... sindrom de tunel cubital Guyon. Sună bine, ce pot să zic? :)) Mi s-a recomandat să merg la internist şi la neurolog, asta după ce am exclus prin teste repetate posibilitatea ca stările de vomă să fie de la vreo sarcină, ceva. Mâine merg, în sfârşit, la doctor. :(

O duminică obişnuită şi una ideală la mine este...

2010-10-03T20:53:00.003+03:00

O duminică obişnuită pentru mine înseamnă să mă trezesc târziu: să dorm cel puţin până la ora 10. Aşa o duminică am avut şi azi. Într-o duminică obişnuită, de toamnă, se întâmplă lucruri cam de genul acesta: beau cafeaua de dimineaţă împreună cu una din prietenele din copilărie, ajut prin bucătărie la pregătirea prânzului, merg la cimitir ca să las flori colorate pe mormântul bunicii mele, mătur curtea de frunze uscate, căcat de câini şi de pisici, adun şi pun la loc rufele uscate şi parfumate spălate ieri, mănânc de prânz, dorm puţin după-masa şi ies un pic seara. Aşa arată o duminică obişnuită. O duminică ideală pentru mine înseamnă însă să fac dragoste cu persoana iubită dimineaţa, după-masa şi seara... :) Şi, de ce nu, între timp să mai facem şi toate lucrurile amintite mai sus! :)

Îmi place să mă cuibăresc în fotoliu, cu o carte...

2010-10-02T22:45:00.003+03:00

Îmi place totuşi când este frig. Numai atunci îmi face plăcere să stau în casă. Când dăm drumul încălzirii centrale, casa este mai cozy, cumva. Atunci îmi face plăcere să mă cuibăresc în fotoliu cu o carte bună în mână, să beau un ceai, lapte cu miere sau cu cacao, şi să citesc... M-am întors de la Budapesta la cinci dimineaţa şi am dormit până la prânz. Aşa că acum mă atrage mai mult patul, nu fotoliul. Şi totuşi, o să şi citesc.

Îmi zvâcneşte inima şi îmi zvâcnesc şi tâmplele...

2010-09-30T01:57:00.002+03:00

Cum faci de mă aduci aşa repede de la agonie la extaz? Cum faci de transformi, într-o clipită, amarul în dulce? Îmi zvâcneşte inima şi îmi zvâcnesc tâmplele. Mă cuibăresc la pieptul tău atunci când te rog să mă strângi puternic în braţe, mă concentrez să respir odată cu tine şi îţi desenez pe piept forma inimii cu buricele degetului arătător. Eşti.

Film prost e ăsta pe care-l trăim noi doi: realitatea

2010-09-28T21:22:00.004+03:00

Astăzi am renunţat - după vreo trei ani - la manichiura franţuzească. Am unghiile vopsite în bordo închis, zici că îmi sângerează degetele. La fel ca sufletul meu. În zorii zilei de astăzi am visat ceva urât. A fost un coşmar oribil. L-am sunat şi el mi-a răspuns vesel, ca întotdeauna. Iar eu l-am întrebat pe un ton destul de grav: eşti bine? Da, sunt bine, de ce? Am visat urât cu tine. Poate din cauza unui film pe care l-ai văzut seara, mi-a sugerat el. Nu, f...-i, îmi venea să îi spun, un film urât şi prost este ăsta pe care îl trăim noi doi: realitatea asta. Este cel mai al dracului coşmar.

Ce pot face... m-am oferit să plătesc pasărea nouă!

2010-09-26T22:27:00.004+03:00

Am remuşcări. Mustrări de conştiinţă. Pisica a mâncat zebra australiană a maică-mii. (E o pasăre zebra asta.) Din vina mea. Şi nici măcar n-am aflat despre asta decât astăzi, când îi spuneam maică-mii: nu poţi face cumva să îşi ţină gura pasărea asta nenorocită, de cârâie toată ziua? Şi atunci aflu că... Mi-a zis: lasă pasărea, săraca, e dezorientată, traumatizată, nu vezi că îşi caută perechea... Într-adevăr, căuta de nebună prin colivie... Păi unde e? A mâncat-o pisica... Aoleu... Imediat mi s-au derulat în minte imagini de când am lăsat eu uşa garajului deschisă... colivia era acolo... şi chiar mă gândeam... oare dacă intră pisica o să mânce păsărelele? - Când s-a întâmplat asta? Acum vreo trei zile... Noa, atunci eu sunt de vină... Mă şi gândeam deja ce traume a suferit pasărea asta micuţă atunci când a văzut monstrul acela mare de pisică... cum îi înşfacă perechea... vaaai... Am comandat deja altă pasăre pentru a-i ţine companie. Ce mai pot face... m-am oferit să plătesc eu pasărea nouă. (În poză, pasărea moartă... aici încă vie. Cică îl chema Villy.)

Desculţă voluntară în proiectul Let's do it Romania!

2010-09-25T18:05:00.000+03:00

Clătite din aluat vanilinat, umplute cu gem de caise

2010-09-24T21:52:00.001+03:00

Szabó Lőrinc: Mert sehol se vagy

2010-09-23T21:52:00.002+03:00

Mert sehol se vagy, mindenütt kereslek,
nap, rét, tó, felhő, száz táj a ruhád,
mindig mutat valahol a világ,
s mindig elkap, bár kereső szememnek
tévedései is hozzád vezetnek,
úgyhogy fény-árnyak, tündérciterák
villantják hangod, a szemed, a szád,
csöndes játékait a képzeletnek:
látlak s nem látlak, drága nevedet
csengi csendülő szivembe szived,
de percenkint újra elvesztelek:
csillagokig nyílok szét s hallgatózom,
üldöződ, én, mégis, mint akit ólom
húz le, sírodba, magamba csukódom.

Cică e viroză în oraş... Aveţi grijă! Este f.f.f. aiurea

2010-09-23T00:08:00.003+03:00

Simt cum unele lucruri îmi scapă de sub control. Nu despre asta vreau să scriu însă, ci despre faptul că mi-am dat seama, iarăşi, cât de bine este să nu te doară nimic. După ce anul trecut pe vremea asta mă tăvăleam în pat de durere, suspectă de sarcină extrauterină, ieri noapte şi dimineaţa am vomat într-una. S-a mai întâmplat - foarte rar, şi ultima oară foarte demult - să îmi fie rău şi să vomit, dar nici chiar în halul ăsta. Cel puţin, vomitam şi gata, apoi trecea imediat. Acum însă... mi-a mai fost rău şi toată ziua de după noaptea cu pricina. Ceea ce m-a făcut să plec de la lucru după doar o jumătate de oră montaj (!!!) - de teamă să nu vomit pe tastatură - şi să vin acasă să mă culc. :)) Am dormit patru ore la amiază, apoi seara de la 21 până la 7.30 dimineaţa neîntoarsă. Şi încă mă resimt. Cică e viroză în oraş... Aveţi grijă!

Desculţă prin Budapesta. Ziua (de joi) a exceselor

2010-09-17T23:08:00.003+03:00

Ieri am dat o fugă până la Budapesta. Începe să fie ceva de genul: merg până în oraş. Am condus opt ore dus-întors şi s-a întâmplat pentru prima oară să opresc să beau o cafea pe autostradă, mai ales că mi se părea că îmi bate o roată şi am vrut să verific. Am ajuns acasă la trei noaptea. Ruptă... Mai ales că pe lângă cei 320 de km x 2 parcurşi cu maşina am trecut cu autobuzul şi dintr-o parte în cealaltă a Budapestei, iar în drum spre casă am mai tras o fugă şi până într-o localitate din apropiere de Szeged pentru a vedea o casă, şi am făcut probabil câţiva zeci de kilometri pe jos printre rafturile din Ikea, Cora şi Tesco, până am reuşit să îmi golesc complet cardul şi a fost nevoie să renunţ la o parte din lucrurile pe care le-am "urcat" pe banda rulantă de la Tesco, la unu noaptea. M-am întors acasă cu 80 000 de forinţi mai săracă. Am băut cinci cafele şi un litru de iaurturi cu fructe. Cred că a fost ziua exceselor. Şi n-am făcut nicio poză. Ca niciodată. Aşa că ataşez o poză de marţi, în schimb nu scriu nimic despre acea zi. Postarea s-ar fi intitulat Desculţă prin Otelec...

Tot ceea ce nu ştiaţi despre mine... până acum :)))

2010-09-15T23:09:00.003+03:00

Pluşul ăsta era absolut adorabil, aşa că nu l-am putut lăsa astăzi la Selgros, chiar dacă îmi cumpărasem deja o mulţime de... nimicuri. Mai ales că sunt un Berbec adevărat!

Femeia Berbec (20 martie – 20 aprilie)

Femeia din acest semn pare mult mai complicata decat este in realitate. Pare complicata pentru ca este emotiva , pasionala si deci capricioasa. Micile nemultumiri o pot face sa-si iasa din fire, marile dificultati o gasesc insa puternica. Chiar la 50 de ani isi mai pastreaza inca emotivitatea adolescentina, deoarece are un tip de sensibilitate juvenila care o face simpatica si chiar usor vulnerabila. Este permanent in avangarda, niciodata invechita, participand activ la viata culturala a mediului sau. Citeste mult si cauta sa se documenteze despre toate problemele de actualitate, o preocupa politica. Nu-i place disciplina scolastica, prefera sa studieze singura, fiind deseori autodidactica. Este in mod sigur o pasionala. Este supusa unor iubiri neasteptate care-i complica existenta. Femeia nascuta in aceasta perioada trebuie sa incerce sa-si franeze propriile impulsuri si tendinta de a-si pierde capul. Reactiile sale sunt violente. De mica este in contradictie cu parintii sai. O adevarata transformare sufera cand, destul de rar de altfel, intalneste barbatul care reuseste sa o domine. daca acest barbat are calitati care se impun in mod evident, de inteligenta, cultura sau forta fizica, femeia din Berbec se transforma. Are mereu succes la barbati, deoarece ascunde natura sa virila in spatele unei aparante foarte feminine, e vesela, buna amica, niciodata flecara. Este optima prietena a sotului pe care nu-l va abandona niciodata in cazuri nefaste. Dar se poate intampla ca alaturi de un barbat pe care nu-l stimeaza si care o plictiseste (plictiseala este dusmanul ei de moarte), sa i se para ca intr-o zi va intalni idolul sau si va risca sa faca o noua alegere.

Ei, acum aţi aflat tot ceea ce nu ştiaţi despre mine...