Afară plouă, iar în casă miroase a stropi de ploaie care curăţă praful din aer. Atunci când stropii aceştia ajung pe asfalt, miroase într-un fel, iar când întâlnesc iarba sau nişte flori, miroase altfel după ei... Fereastra este deschisă, aşa a fost de când a început ploaia, de aici mirosul acesta fresh... Am alergat astăzi prin ploaia asta, în plin centru, grăbindu-mă spre maşină. A fost prima zi în care am purtat sandale... aşa că mi-am udat picioarele în băltoacele din Piaţa Victoriei. Sunt îndrăgostită şi mă tem să pierd ceea ce am, este cred un sentiment firesc, care începe să îmi dea târcoale. Ştiu că probabil n-am niciun motiv să am temerile astea, dar cred că este inevitabil să simt uneori că ceea ce este aici ar putea chiar mâine, sau chiar azi să se spargă ţăndări ca o fereastră mişcată din loc de o furtună sau ca o bulă de săpun ce întâlneşte în cale o suprafaţă tare...
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Buna Kaos Moon,
RăspundeţiŞtergereDeci ploaie si iar ploaie, taranii spuneau:
"Ploua in Mai, se face malai"
Ce mai e nou prin Timisoara? Veneam prin anii
'90,'91 si vindeam reviste si ziare in Piata Operei. Cred ca nu erai prea mica sa nu iti
aduci aminte. Insiram pe jos, chiar langa Opera.
Deci ramane pe 28 cu lansarea. Noapte buna!
Ok, Ozi frumoasa!
RăspundeţiŞtergerecate ai vizitat de cand nu ne-am vazut!!!
RăspundeţiŞtergerema bucur nespus ca ai o viata atat de... "calatoare". profita cat de mult de tot ce vezi, auzi si simti!