Să îmi fie rău devenise pentru mine o stare de normalitate. Era ceva atât de natural să mă doară chestii, încât starea mea de bine de acum mi se pare ceva de ordinul paranormalului. Şi mai că mă face să mă simt vinovată... O melodie care îmi trezeşte cele mai frumoase amintiri - me and a man, a loved one, pe şoselele Austriei, ţinându-ne de mână pe schimbătorul de viteză, privind câmpurile nesfârşite de rapiţă, de un galben strălucitor, şi când şi când, privind unul în ochii celuilalt, ascuntând asta:
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu