Early works. Cică... Oraşul cadavrelor :)) (din 1996)

Limonadă cu mentă, simplă, sau limonadă cu orice

Nu ştiu de ce, dar rezonez cu Piata Unirii. It is so me... Dacă este cald, beau aici o limonadă cu mentă cu vreo prietenă bună sau vreun prieten bun... şi mă bucur încă o dată că trăiesc în oraşul ăsta. Aşa cum o fi el, uneori...

Îmi plac prea mult norii. Nu le rezist niciodată... :)

Îmi plac norii pentru că mă surprind mereu. Alte forme, alte culori, mereu o altă lumină. De aceea nu rezist niciodată tentatiei de a face fotografii. Nu că m-aş mai uita apoi vreodată la aceste poze. Şi totuşi, atunci când norii se află în fata mea, simt că trebuie să imortalizez ceea ce văd. Acum pun aici pozele cu norii pe  care i-am... întâlnit în drum spre Viena, pe autostrăzile M1 şi pe A4, cu vreo 10 zile în urmă.

Desculţă prin Deva şi Hunedoara. Două zile de foc

Sâmbătă şi duminică am fost la Deva şi la Hunedoara. Precum şi la Cristur. Două zile de foc. Nu am reuşit să scriu nimic despre asta, nici că am avut chef, parcă mi-as fi înghiţit cuvintele de vreme, nu-mi mai vine nimic. În august mă pun şi scriu o carte, că m-am enervat. Am vrut să pun două poze anemice de pe drumul spre judeţul Hunedoara şi cel înspre acasă... dar mi-am dat seama că le-am sters, nu stiu de ce... Later edit: Le-am găsit!

Desculta prin Viena. La restaurantul mexican Salud

Ieri seară am sărbătorit... mexicăneşte :)) ziua de naştere a unui bun prieten. Pozele vorbesc de la sine... Am mâncat iute, am luat şi dulce şi am băut şi gin tonic amar... 

Desculţă prin Austria. În Weiden & Neusiedl am See

Mmm... Ieri la prânz am păpat steckerlfisch, adică peşte tras în ţeapă :)) la o terasă aflată pe câmp, undeva în apropierea Weiden am See, în Burgenland. Iar după-amiaza ne-am petrecut-o la... picnic, pe malul lacului de la Neusiedl am See, pe o pătură în carouri, în iară, lângă raţe :)) Am mâncat clătite cu ciocolată aduse de acasă, iar eu chiar am şi aţipit un pic la umbră... O după-amiază perfectă!

Ţăndări ca o fereastră mişcată din loc de o furtună

Afară plouă, iar în casă miroase a stropi de ploaie care curăţă praful din aer. Atunci când stropii aceştia ajung pe asfalt, miroase într-un fel, iar când întâlnesc iarba sau nişte flori, miroase altfel după ei... Fereastra este deschisă, aşa a fost de când a început ploaia, de aici mirosul acesta fresh... Am alergat astăzi prin ploaia asta, în plin centru, grăbindu-mă spre maşină. A fost prima zi în care am purtat sandale... aşa că mi-am udat picioarele în băltoacele din Piaţa Victoriei. Sunt îndrăgostită şi mă tem să pierd ceea ce am, este cred un sentiment firesc, care începe să  îmi dea târcoale. Ştiu că probabil n-am niciun motiv să am temerile astea, dar cred că este inevitabil să simt uneori că ceea ce este aici ar putea chiar mâine, sau chiar azi să se spargă ţăndări ca o fereastră mişcată din loc de o furtună sau ca o bulă de săpun ce întâlneşte în cale o suprafaţă tare...

Cine-o fi semnat designul la plicul ăsta... frumos? :))

Nu ştiu cine este designer la Poşta Română, dar mie una când trebuie să trimit o factură într-un plic ca ăsta, mi-e ruşine de client, de parcă aş fi "ornat" eu plicul... Nu degeaba mi-am cumpărat eu plicuri albe la set... doar că uneori se întâmplă să am nevoie de unul pe loc, şi îl cumpăr de la ei...

Gânduri ale unei dimineţi însorite la cafea&sandviş

Să îmi fie rău devenise pentru mine o stare de normalitate. Era ceva atât de natural să mă doară chestii, încât starea mea de bine de acum mi se pare ceva de ordinul paranormalului. Şi mai că mă face să mă simt vinovată...  O melodie care îmi trezeşte cele mai frumoase amintiri - me and a man, a loved one, pe şoselele Austriei, ţinându-ne de mână pe schimbătorul de viteză, privind câmpurile nesfârşite de rapiţă, de un galben strălucitor, şi când şi când, privind unul în ochii celuilalt, ascuntând asta: 

I have a book. And I love it. And others do, too... :)

Am citit blogul acesta timp de un an. Mi-au scăpat doar primele câteva postări... cele de dinainte de a descoperi blogul. Și am ținut acum neapărat să am și cartea. Nu am apucat să (re)citesc povestea, pentru că am dat-o deja mai departe... așa cum stătea scris în dedicația de pe prima pagină. Este un first time: un blog pe care am avut ocazia să îl revăd în print. Despre carte... numai de bine, recomandările cele mai... fierbinți!